Sa-ti spun... ( Lord of chaos, let me sleep, space is deep)

...dar nu fugi? Eu nu stiu decat sa distrug. Te-ai intrebat de ce ti-am vorbit atata despre el. Numai tu stii daca ai vrut sau nu un raspuns (mai mult sau mai putin concret). E greu sa nu ramai impresionat cand intalnesti pe cineva care-ti seamana. Ei, tocmai asta e. Ma uit in ochii lui si stiu ca intelege niste treburi care nu au fost menite sa fie pricepute decat de noi. Noi doi, si inca ceilalti pe care pana acum nu i-am cunoscut. Noi am ales candva, demult, sa fim piromani. Sa dam foc sufletelor care nu ne vor apartine niciodata. Caci ce e o viata? Intr-o singura viata nimeni nu e al tau. Si o iau de la capat iar si iar si iar si iar si iar. Am obosit. Te iubesc, dar tu, daca nu iti dau ceva omenesc, vei alege sa pleci. E firesc. Nu ma supar. Nu vreau sa te calc in picioare, sa te servesc la tava cu cartofi copti, sa-ti ard sperantele odata cu un teanc din pagini din biblie. Dar sunt un animal, si inca unul care te poate zdrobi doar scrasnind din dintii mei tociti. Tragedia e ca daca tu nu ai grija, eu nici macar nu am sa-mi dau seama. M-am blazat din cauza timpului. Daca nimic nu poate schimba natura unui om, ce poate schimba natura unei bestii?

Si daca te intrebi ce-mi trece prin cap cand privesc in gol, iata ca Thomas Lindberg o spune mai bine decat as putea eu vreodata:


I am at the the gates but where are the keys
all I crave is to sleep
all I crave is to sleep
lord of chaos...