sâmbătă, 25 iulie 2009

Du! (scrisoare deschisa catre un mort)


Tu, cel blond si demult mort! Tu stii, copil tembel, ca cine te vede o data nu te mai uita? Oare ti-ai dat seama, inainte sa-ti pui pusca la tampla, ca vei tulbura mintile si somnul celor ce ti-au auzit celebrul strigat despre luna? Stii ca ai legat prietenii intre oameni ce nu aveau sa se cunoasca niciodata? Ai tu idee ca daca tu nu ai fi fost, pentru multi nu ar fi fost nimic? INGENTING, asa cum ai fi spus.
Suedez nebun, din pricina ta m-am indragostit iremediabil de Torgny Lindgren si Pär Lagerkvist! E numai vina ta ca eu acum, cand beau de vreo durere sau de fericire, in somn vorbesc o alta limba. Oare vorbesc cu tine? Esti complet responsabil pentru smintitii pe care am sa incerc sa ii conving sa lase Barbituricele din mana. Pana si mort, ai reusit sa imi aduci o fiinta pentru care mi-as da viata! O fiinta care a scris un roman. Pentru tine.
Nu ai liniste? De ce nu faci ce face un mort normal? De ce nu bantui niste oameni suburbani cu 2.5 copii si un Golden Retriever? A caror poveste sa o aud apoi pe Discovery si sa mi se faca pielea de gaina.
Herr Doktor, domnul psihiatru si cu mine ti-am dat deja un diagnostic. Ai fost Schizotipal, am spus toti la unison. Ei, Schizotipalule, ai bea o cafea cu un Borderline?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu