Despre filme, iubire si prezervative

Vreau sa povestesc. Tanjesc sa povestesc, de fapt. Jag lever för att berrätta. Totusi, printre vorbe scuipate cu sau fara sens am timp sa si ascult povestirile altora. Si din fiecare incerc sa inteleg si sa invat cate ceva.
Christoffer Boe mi-a povestit despre iubire. Mai ales despre reconstituirea unei iubiri. Dar povestea lui a fost putin altfel. Din ea nu am vrut sa invat nimic. Am vrut sa o traiesc. Sa o simt.
Si am simtit ca fara iubire nu exista nimic. Ca pentru dragoste, nu exista nici spatiu nici timp. Ca atunci cand iubesti, suprarealismul e la el acasa in cotidian. Am simtit ca atunci cand celalalt isi rateaza destinul, suferi. Poate chiar mai mult decat el, desi nu crezi asta. Pentru el, ai disparut. Am simtit ca EL se poate indragosti de o alta EU. Dar cel mai important, am simtit ca eu sunt de fapt cea care ii construieste si reconstruieste lui realitatea. Oricine ar fi el.
Dintr-un film vazut recent la cinematograf, am inteles ceva si mai important. Intr-o buna zi, are sa ma ploua cu prezervative. Tot ce sper este sa fie toamna. Pentru ca geaca mea de motor e dintr-o piele sanatoasa, iar daca voi avea At The Gates in casti, nu voi auzi ropotul.