Tramvai

Imi aprind o tigara. Inchid ochii. Aud ploaia. Miroase a jeg, a caine ud. Se pare ca sunt in tramvai. Refuz sa privesc indelung la chiorul care canta la vioara. Sterg geamul cu maneca de la pulloverul rosu si observ ca mai am cateva statii pana la Piata Progresului. Mi-e frig. Ma consolez cu gandul la supa de rosii pe care am s-o beau calda, din cana mea de plastic. Va trebui sa cobor cu o statie inainte pentru a ma opri la magazin. Oare am haine de schimb? Berea bauta in Sovata mi-a cam pus capac. Cred ca si de la aia mi-e atat de rece. S-au urcat niste tigani. Un ea si o el. Gagica are taieturi pe mana si un tatuaj. La fel ca si mine. Ma intreb cum dracu eu sunt in pullover si parpalac, iar ea in maieu. E stirba.
Tramvaiul opreste. Ma reped prin ploaie spre geamul chioscului. Cer supa, niste icre si un pate Antrefrig. Merg cu pasi mari si repezi. Nu vreau sa fac pneumonie.
Traversez cu atentie, ca de obicei. Ajung in fata usii. Incerc sa o deschid. Se pare ca cineva mi-a facut o farsa. Usa e sudata. Toate geamurile sunt sparte. Acolo nu sta nimeni. Ma asez pe asfaltul ud si incep sa plang. Respir adanc, imi fac curaj si deschid ochii. Hanneman se uita sictirit la mine de pe usa camerei.