Dude, they want to kill the cats

La mine in bloc, iubitorii de porumbei si se pare ca si de sobolani (oricum, porumbeii sunt sobolani cu aripi si pene, asa cum zice o draga prietena din Colorado) au decis ca ar fi bine sa extermine minunatele feline pe care Copilu' si cu mine le hranim cat de des putem (mai mult ea decat mine).
Eu atat am de zis: o singura pisica daca vad moarta, in doua zile va fi covor de porumbei in rigor mortis. Imi dau cuvantul. Pentru mine va fi o placere, pentru ca oricum porumbeii sunt destul de sus in Top 100 lucruri pe care SvartKatt le detesta. Bonus: cand ma satur de priveliste, mai fac si foc de tabara din ei, si il chem pe domnul Dremora Kynmarcher cu cati bikeri poate el strange sa bem un Whiskey bun la caldurica si sa cantam Steppenwolf cat putem noi de tare. Aceeasi piesa. De la 22.00 pana la 05.00.
Si, da. Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte. Asa am invatat eu la orele de religie cand eram mica.

Avem de ales

Toti avem la un moment dat de ales. Intre bere si whiskey, Fallout sau Withcer, Memento Mori sau Candlemass, Byron sau Keats, concerte sau vacante, bluza magenta sau maieut fuchsia. Depinde de preocupari. Dar cat de adanci sunt radacinile rascrucilor noastre?
La fel ca si domnul Dremora Kynmarcher, care mi-a populat gandurile in ultimele saptamani, acum si eu am de ales. Iar alegerea mea e mai importanta decat a lui. Pentru ca eu sunt eu. Si pentru ca avatarul de Maica Tereza e demult in urma.
Asa cum i-am spus si lui DK (nu Death Knight, ci Dremora Kynmarcher, nu confundati tampenia de WOW cu capodopera de Oblivion) pentru a cunoaste un om, pentru a sti ce vrei de la el, trebuia sa te cunosti pe tine. Ori asta, fara terapie psihanalitica sau ani de asceza, e mai greu. Radacinile alegerii lui nu stiu unde sunt infipte. Nici nu ma intereseaza prea mult.
Important e ca eu stiu unde duc potecile intre care ma aflu. Una duce la o forma veche de autodistrugere, un fel de autodistrugere lenta, statuta. O boala lunga. A doua poteca, duce la un nou tip de autodistrugere. Un fel de autocombustie. Numai ca in loc de benzina, sinucigasul foloseste Jager Boom Boom. A treia poteca, care a fost tot timpul acolo, duce la liniste. La miros de somn si nopti petrecute vorbind despre Hegel si ascultand Sarcofago. Din nefericire, timpul este limitat. Nu pot face ce am zis intotdeauna ca am sa fac. Anume sa public trei nuvele revolutionare pentru literatura fantastica si dupa aia da-i frau liber la dementa, tata!
Si asta complica lucrurile. In loc sa le faca simple, ma imbarliga si mai mult. Si ma face sa uit de maseaua de minte care imi gaureste obrazul, dar si de atributiile pe care le am la servici. Psihologia Judiciara s-a dus demult pe apa sambetei.
Ieri am fost cu Copilu' si cu Herr Doktor in oras. Din vitrina magazinului ne veghea omul cu sfesnicul de pe coperta Live in Leipzig. Sa-mi fi acceptat Schizotipalul invitatia la cafea?

P.S. Cateodata trebuie sa alegem si intre KFC sau McDonalds